Factorii care influențează răspândirea vegetației în zona comunei Borca sunt determinați de condițiile climaterice, alcătuirea geologică, altitudinea și orientarea reliefului precum și de activitatea omului.
În această zonă se întâlnesc asociații vegetale din zona cea mai joasă, lunca, până la formațiunile etajelor subalpine.
Astfel, după ce pâraiele părăsesc bolovănișurile și pietrișurile, în luncile de vărsare se dezvoltă o vegetație caracteristică zonelor umede formată din iarba vântului, podbalul, rogozul, limbarnita, iarba câmpului, însoțite de arbori de arin, răchita albă și salcie.
Mai sus, pajiștile oferă un amestec de iarba vântului, păiuș, pieptănariță, trifoi alb, trifoi roșu, ciuboțica cucului, întrerupte din loc în loc de arbuști de alun și mesteacăn.
La altitudini superioare, cuprinse între 600- 1100 m, vegetația naturală cuprinde subetajul pădurilor de amestec mijlociu de fag, fag și brad, iar pe lângă acestea se mai întâlnește paltinul și arțarul.
Etajul pădurilor de conifere de extinde în altitudini de peste 1200 la 1500 m, și cuprinde pădurile boreale de molid, brad și pin silvestru.
Printre coniferele obișnuite se întâlnește și o specie rară, tisa, cu un lemn foarte prețios. O alta specie rară de arbori este laricea, cunoscută sub numele popular „zada”.
Vegetația etajului subalpin, la altitudini de peste 1700 m, începe să se contureze odată cu apariția moldisurilor și este formată din jnepeni, ienupăr, tufiș de afin și merișor.
Bogăția și varietatea formelor de vegetație naturală, condițiile climaterice și de mediu, corelate și cu factorul uman, au condus la dezvoltarea unei faune bogate.
În unitatea geobotanică destul de complexă a pădurilor amestecate de fag, brad, molid, pin și pajiștile întinse se întâlnește fauna cea mai bogată reprezentată de urs, cerb, căprioară, mistreț, lup, vulpe, râs, jder, veveriță.
Clasa pasărilor are o pondere importantă în fauna regiunii, acoperind arealurile de la fundurile văilor până la culmile cele mai înalte.
Astfel, în lăstărișul văilor și pe malurile lacului se întâlnește pescărușul și codobatura, iar în anotimpul rece rața sălbatică. În pășuni, fânețe și pe vai sunt prezente vrabia de câmp, codobatura albă, pupăză, lăstarul și rândunică. Mai sus, întâlnim cinteza, forfecuță, gaiță, mierla, iar în pădurile de fag și molid întâlnim pițigoiul de brădet, ciocănitoarea, cucul și porumbelul de scorbur iar dintre pasările protejate, cocoșul de munte, cocosul de mesteacăn și iernuca. De asemenea apar răpitoarele de zi și de noapte, cum ar fi uliul porumbar, șorecarul comun, huhurezul sau bufnița.
În apele Bistriței și ale păraielor se întâlnește o bogată faună piscicolă cuprinzând păstrăvul de râu, lostriță, lipanul, boișteanul, porcușorul, mreanul, scobarul, cleanul, zglăvoacă și grindeiul.
Clima
Sub aspect climatologic, comuna Borca se situează în zona climatului temperatcontinental, dar cu anumite particularități determinate de altitudine, orientarea și fragmentarea reliefului și de reteua de ape.
Clima este caracteristică zonelor cu munți mici și mijlocii, cu veri temperate și ierni nu prea aspre; temperaturile medii anuale se situează între 3-6 grade Celsius pe culmile cu înălțimi de 800- 1000 m, și între 8-10 grade Celsius la nivelul văilor.
Construcția lacului de acumulare Bicaz a introdus în evoluția climaterica anumite nuanțe specifice suprafețelor mari de apa. Astfel, toamna și iarna când apele lacului nu îngheață, suprafața apei rămâne mai caldă decât uscatul, întârziind formarea brumelor și chiar apariția înghețului la sol. Primăvara, efectul este invers, inerția volumului mare de apă rece întârzie procesul de înmugurire și înflorire a arborilor.
Datorită poziției de adăpost față de adecvatia maselor umede de aer în care se găsește valea Bistriței, precipitațiile sunt reduse, cu medii anuale de 700 mm.
În dinamica atmosferică, se distinge o circulație generală pe direcția vânturilor dominante, și o circulație locală de tip munte – vale.
