Comuna Borca este așezată în partea centrală a Carpaților Orientali, pe cursul mijlociu al Râului Bistrița. Moșia comunei se întinde de-o parte și de alta a Râului Bistrița, cu precădere în bazinele hidrografice ale pâraielor Sabasa și Borca pe o suprafață de 19,980 ha. Fiind situată în extremitatea nord- vestică a județului Neamț. Comuna se învecinează cu județele Suceava.
Limita cu județul Suceava, spre nord și vest traversează valea Bistriței în dreptul satului Lunca, urmărește cumpăna hidrografică a bazinului Sabasa și este marcată de vârfurile Măguricea (1223 m), Migovanu (1442 m), Hăciugosu (1459 m), Crâșma Popii (1205 m), Obcina Rea (1291 m), Băieșescu (1305 m), Muncelu (1302 m), Stânișoara (1316 m), Piatra lui Iepure (1442 m). Limita cu județul Suceava se continuă și pe cumpăna de ape a bazinului hidrografic Borca, prin vârfurile Arșița (1274 m), Slopățul (1684 m), Budacu (1859 m), Tibleșul (1667 m). Spre județul Suceva, între vârfurile Crâșmei Popii și Muncelu, Borca se învecinează cu terioriul satelor Negrileasa și Găinești din comuna Stulpicani. Între Muncelu și până aproape de Piatra de Iepure cu satul Văleni din comuna Măleni. Pe toată latura de vest Borca se învecinează cu terioriul orașului Broșteni, direct sau prin satele Cotârgași, Pietroasa, Frasin care administrativ aparțin acestei localități.
Limita cu județul Harghita, spre sud și sud-vest este formată de interfluviul dintre pâraiele Borca și Bistricioara, trecând prin vârfurile Tibleș, Albia și Stegea (1616 m). Pe acest sector Borca se învecinează cu teritoriul comunei Bilbor.
Spre județul Neamț, est și sud-est limita teriorială urmărește vârfurile Piatra de Iepure, Bivolul (1530 m), Babșa (1439 m), Arșița Ungurului, Țifla (1337m), situate pe cumpăna de ape dintre pâraiele Sabasa și Farcașa, apoi traversează Râul Bistrița, în dreptul satului Pârâul Pântei și se continuă pe cumpăna hidrografică a pârâului Borca, prin vârfurile Bâtca Stejarului (1343 m), Bușmeiul Mare (1608 m), Grințieșul Mare (1758 m).
În lungul acesteia Borca se învecineazăcu satele Boboiești și Pluton din comuna Pipirig, în nord-vest, între Piatra lui Iepure și Bivolul cu Farcașa și satul Stejaru, ce îi aparține, în est, între Bivolul și vârful Bușmeiului Mare, cu satul Dreptu din comuna Poiana Teiului, până la Grințieșul Mare apoi cu comuna Grințieș, în sud-est și Harghita
Creşterea vitelor
Pe munţii comunei se organizează anual 28 de stâni
Prelucrarea primară a lemnului
Vara – culegerea fructelor de pădure
Comuna Borca este așezată în partea centrală a Carpaților Orientali, pe cursul mijlociu al râului Bistrița. Teritoriul comunei se întinde de-o parte și de alta a râului Bistrița, cu precădere în bazinele hidrografice ale pâraielor Sabasa și Borca.
Situată în zona centrală a Carpaților Orientali, comuna Borca cuprinde o arie montană cu vârfuri de înălțimi medii, cu un important fond forestier și cu întinse pășuni și fânețe montane.
Munții Stânișoarei din estul comunei au înălțimi medii de 1000 m vârful Babsa, 1337 m în vârful Tiflei și 1529 m în vârful Bivolului. În vestul comunei, pe partea dreaptă a râului Bistrița, Munții Bistriței își desfășoară culmile
împădurite, dominate de vârful Secu, cu înălțimea de 12010 m, Arsita, 1274 m, Batca Stejarului, 1337 m, Busmeiul Mare, 1608 m, Grintiesul Mare, 1758 m, Între Borci ,1830 m și și Bundacu, cu înălțimea de 1859 m.
Cea mai mare suprafață a ariei montane are altitudini cuprinse între 700 și 1000 m și este compusă din culmi cu aspect de plai, ocupate de păduri, pășuni și fânețe naturale.
Altitudinile mai mici de 650 m ocupă zona luncii răului Bistrița și văile pâraielor Borca și Sabasa din zona centrală a comunei, o zona cu aspect depresionar cu lățimea de 900 – 1000 m, pe care se întind așezările omenești și terenurile agricole.
Din punct de vedere hidrologic, resursele de apă ale Comunei Borca se constituie din apele de suprafață și apele subterane. În timp ce apele de suprafață formează rețeaua hidrografică ce aparține bazinului Bistriței, apele subterane se referă la apele subterane cantonate în depozitele albiilor majorem precum și în cele coluviale și deluviale.
Principalul curs de apă care traversează comuna de la nord la sud pe o distanță de aproximativ 8 km este Râul Bistrița, râul cu cel mai lung curs montan din țară. Lungimea totală a râului care își are izvoarele pe versantul nordic al Munților Rodnei este de 278.8 km, întreg bazinul ocupând o suprafta de 7042 kmp. Principalii săi afluenți de pe teritoriul comunei Borca sunt râurile Borca și Sabasa, care au la rândul lor numeroși afluenți.
Râul Borca, cu o lungime de 18 km, izvorăște de sub vârful Bundacu din Munții Bistriței și în cursul său formează mai multe cascade, dintre care două la chei și numeroase repezișuri și praguri. Dintre afluenții săi amintim pâraiele Tablei, Albiilo, Bundacului, Stegioara, Runcu, Secul, Busmeiul, Pârâul Mare.
Râul Sabasa izvorăște de sub vârful Baisescu din Munții Stânișoarei, are o lungime de 22 km și un curs sinuos. Principalii săi afluenți sunt pâraiele Ungurului, Barfoieni, Sanuni, Glodisor, Capatana, Breaza, Alauta, Jgheabul Mare, Fantana.
Resurse hidrologice: izvorul de apă minerală Borcut, pâraiele Borca și Sabasa cu afluenții lor, iazurile din Stigioara – care fac parte din proprietatea Direcției Silvice Neamț și iazurile din proprietatea lui Cirja Constantin.
Factorii care influențează răspândirea vegetației în zona comunei Borca sunt determinați de condițiile climaterice, alcătuirea geologică, altitudinea și orientarea reliefului precum și de activitatea omului.
În această zonă se întâlnesc asociații vegetale din zona cea mai joasă, lunca, până la formațiunile etajelor subalpine.
Astfel, după ce pâraiele părăsesc bolovănișurile și pietrișurile, în luncile de vărsare se dezvoltă o vegetație caracteristică zonelor umede formată din iarba vântului, podbalul, rogozul, limbarnita, iarba câmpului, însoțite de arbori de arin, răchita albă și salcie.
Mai sus, pajiștile oferă un amestec de iarba vântului, păiuș, pieptănariță, trifoi alb, trifoi roșu, ciuboțica cucului, întrerupte din loc în loc de arbuști de alun și mesteacăn.
La altitudini superioare, cuprinse între 600- 1100 m, vegetația naturală cuprinde subetajul pădurilor de amestec mijlociu de fag, fag și brad, iar pe lângă acestea se mai întâlnește paltinul și arțarul.
Etajul pădurilor de conifere de extinde în altitudini de peste 1200 la 1500 m, și cuprinde pădurile boreale de molid, brad și pin silvestru.
Printre coniferele obișnuite se întâlnește și o specie rară, tisa, cu un lemn foarte prețios. O alta specie rară de arbori este laricea, cunoscută sub numele popular „zada”.
Vegetația etajului subalpin, la altitudini de peste 1700 m, începe să se contureze odată cu apariția moldisurilor și este formată din jnepeni, ienupăr, tufiș de afin și merișor.
Bogăția și varietatea formelor de vegetație naturală, condițiile climaterice și de mediu, corelate și cu factorul uman, au condus la dezvoltarea unei faune bogate.
În unitatea geobotanică destul de complexă a pădurilor amestecate de fag, brad, molid, pin și pajiștile întinse se întâlnește fauna cea mai bogată reprezentată de urs, cerb, căprioară, mistreț, lup, vulpe, râs, jder, veveriță.
Clasa pasărilor are o pondere importantă în fauna regiunii, acoperind arealurile de la fundurile văilor până la culmile cele mai înalte.
Astfel, în lăstărișul văilor și pe malurile lacului se întâlnește pescărușul și codobatura, iar în anotimpul rece rața sălbatică. În pășuni, fânețe și pe vai sunt prezente vrabia de câmp, codobatura albă, pupăză, lăstarul și rândunică. Mai sus, întâlnim cinteza, forfecuță, gaiță, mierla, iar în pădurile de fag și molid întâlnim pițigoiul de brădet, ciocănitoarea, cucul și porumbelul de scorbur iar dintre pasările protejate, cocoșul de munte, cocosul de mesteacăn și iernuca. De asemenea apar răpitoarele de zi și de noapte, cum ar fi uliul porumbar, șorecarul comun, huhurezul sau bufnița.
În apele Bistriței și ale păraielor se întâlnește o bogată faună piscicolă cuprinzând păstrăvul de râu, lostriță, lipanul, boișteanul, porcușorul, mreanul, scobarul, cleanul, zglăvoacă și grindeiul.
Sub aspect climatologic, comuna Borca se situează în zona climatului temperatcontinental, dar cu anumite particularități determinate de altitudine, orientarea și fragmentarea reliefului și de reteua de ape.
Clima este caracteristică zonelor cu munți mici și mijlocii, cu veri temperate și ierni nu prea aspre; temperaturile medii anuale se situează între 3-6 grade Celsius pe culmile cu înălțimi de 800- 1000 m, și între 8-10 grade Celsius la nivelul văilor.
Construcția lacului de acumulare Bicaz a introdus în evoluția climaterica anumite nuanțe specifice suprafețelor mari de apa. Astfel, toamna și iarna când apele lacului nu îngheață, suprafața apei rămâne mai caldă decât uscatul, întârziind formarea brumelor și chiar apariția înghețului la sol. Primăvara, efectul este invers, inerția volumului mare de apă rece întârzie procesul de înmugurire și înflorire a arborilor.
Datorită poziției de adăpost față de adecvatia maselor umede de aer în care se găsește valea Bistriței, precipitațiile sunt reduse, cu medii anuale de 700 mm.
În dinamica atmosferică, se distinge o circulație generală pe direcția vânturilor dominante, și o circulație locală de tip munte – vale.
Infrastructura de educație din comuna Borca cuprinde următoarele unități:
- 1 Liceu – Liceul Teoretic “Mihail Sadoveanu”, Borca;
- 2 Școli cu clasele I – VIII
- Școală cu clasele I-VIII, Madei;
- Școală cu clasele I-VIII, Sabasa;
- 3 Școli cu clasele I – IV
- Școală cu clasele I-IV, Pârâul Cirjei
- Școală cu clasele I-IV, Soci;
- Școală cu clasele I-IV, Pârâul Pintei;
- 6 Grădinițe – Grădiniță Centru Borca
- 1 Microbuz școlar
Baza materială a sistemului de educație din comuna Borca:
Amenajare:
Număr Săli de clasă din care : - pentru grădiniță : 9
- pentru cl. 0 : 1
- pentru cl. I-IV : 20
- pentru cl. V-VIII : 29
- pentru liceu: 40
Dotări:
Liceul Teoretic Mihail Sadoveanu este dotat cu: - 4 laboratorr, 1 sala de sport, 1 CDI, 2
- ateliere, 1 bibliotecă (inclusă în CDI), 4 cabinete (cancelarie, secretariat, birou director).
- Există 1 teren de sport în vecinătatea școlii.
Alte dotări: - Școlile de pe raza comunei sunt dotate cu 119 calculatoare, 14 imprimantă și acces la internet;
- Mobilier;
- Utilități: alimentare cu apă în sistem centralizat la toate școlile, centrală termică (în cadrul Liceul Teoretic Borca) și tâmplărie PVC la Școlile Borca, Sabasa.
Personalul didactic al Școlilor din comuna Borca implică un număr total de 99 cadre didactice din care: 9 educatoare titulare, 18 învățătoare titulare și 2 învățătoare suplinitoare, 70 profesori din care 40 titulari și 30 suplinitori.
Structura în funcție de gradele didactice se prezintă astfel:
- 31 cadre didactice cu grad didactic I
- 26 cadre didactice cu grad didactic II
- 28 cadre didactice cu definitivat
- 27 suplinitori din care 13 cu definitivat și 14 debutanți
Având în vedere cele prezentate, sunt necesare investiții pentru modernizarea atât a infrastructurii cât și a bazei materiale a învățământului, iar finanțările Guvernului reprezintă o oportunitate. Sunt necesare fonduri pentru finalizarea Grădiniței Centru Borca. Dotarea cu echipamente IT performante este importantă pentru că, la școala unde se găsesc persoanele dornice să se implice, poate fi construit un punct de informare și elaborare proiecte pentru dezvoltare locală.
Comuna Borca a fost prima dată menționată istoricin anul 1558 într-un document medieval moldovenesc emis de Alexandru Lăpușneanu, prin care se dona Mănăstirii Slatina moșiile Madei, Borca și Sabasa și o parte din Farcașa.
Începând cu sec. Al XVII-lea așezările din zona Borca erau sate mănăstirești. Borca a fost sat de hotar cu regatul Ungariei, până în 1541, cu Principatul Transilvaniei, până în 1691, apoi cu Imperiul Austro – Ungar. Până la secularizarea averilor mănăstirești, făcută în 1864, în timpul domniei lui Al. I. Cuza, Borca aparținea mănăstirii Slatina, fondată de Alexandru Lăpușneanu ( 1561), iar Sabasa mănăstirii Rască fondată de Petru Rarea și rezidită de
vornicul Costea Bacioc în 1611.
Primul document care atestă, într-o oarecare măsură, existența și poziția administrativă a localității, este Harta Administrativă a Moldovei, întocmită de Dimitri Cantemir, tipărită în Olanda, la 1737. De pe hartă reiese că tot bazinul Bistriței, până în zona Dornelor, aparținea Districtului Neamț. În anul 1884 când a fost adoptată „Legea Domniilor Coroanei” publicată în „Monitorul
Oficial” nr.53 din 10 iunie 1884. La acea vreme, pe teritoriul Domeniului existau 4 comune:
– Borca, Sabasa, Madei și Farcașa. Prin Legea administratiavă din 1904, comunele rurale sunt organizate în cercuri:
– Cercul Borca cuprindea Borca și Soci; Cercul Madei cuprindea Madei,
Frasin, Haleasa, Neagra și Părăul Cirjei; Cercul Farcaaa includea, pe lângă alte sate și Sabasa și Pârâul Pinței. Aceste cercuri aparțineau Județului Suceava ( „Monitorul Oficial” din mai 1904).
O nouă împărțire administrativă s-a făcut în anul 1908, când se revine la Plăși. Borca făcea parte din Plasa Broșteni, alături de Madei, Farcașa și Crucea. Până în 1924, Borca, Madei, Sabasa au făcut parte din judeaul Baia, cu resedință la Fălticeni. Prin Legea din 14 iunie 1925, dată de Regele Ferdinand I, comunele Borca, Madei, Farcașa, Broșteni, sunt trecute în județul Neamț. După ce a fost adoptată legea organizării comunale și a început procesul de organizare instituțională a comunei, acesta a parcurs mai multe etape până în anul 1956 când a ajuns la forma administrativă teritorială valabilă și în prezent.
